Astăzi, 29 martie, se împlinesc 99 de ani de la moartea lui Robert Falcon Scott, celebru ofiţer englez şi explorator polar.
Provocarea continentului îngheţat data de mult, din 1900, când fusese ales pentru a conduce expediţia ştiinţifica la Cercul Polar. În momentul plecării, în iulie 1901, nu era pregătit să înfrunte un mediu ostil cum era cel de pe banchiza polară. Pânâ atunci fusese căpitan de marină, priceput încă din tinereţe să conducă navele, dar fără experienţă în ceea ce priveşte dotările şi metodele cele mai bune pentru înfruntarea Polului.
In ciuda acestor impedimente, călătoria s-a dovedit un succes incredibil, iar Scott ajunsese destul de vestit. Simţea, însă, că mai avea un cont de reglat cu Antarctida, aşa că, la sfârşitul anului 1909, după ce obţinuse fondurile necesare, a organizat o a doua expediţie. De data asta nu dorea să se limiteze numai la cercetarea ştiinţifică (la care nu a renunţat nici măcar atunci când ştia deja că nu avea să se mai întoarcă niciodată în tabăra de bază), ci să şi ajungă la Polul Sud.
Drumul lung şi extenuant pe jos, care s-a dovedit până la urmă fatal, a început în noiembrie 1911. La jumătatea drumului a descoperit că norvegianul Roald Amundsen i-o luase înainte, acesta atingând Polul Sud la 14 Decembrie 1911.
Scott şi cei 4 însoţitori ai săi (doctorul Edward Wilson, căpitanul Lawrence Oates , locotenentul Henry Bowers – bun prieten al lui Scott şi vechi tovarăş de călătorii, ofiţerul de marină Edgar Evans) săi ating Polul Sud o lună mai târziu, la 17 Ianuarie 1912. În timpul călătoriei de întoarcere spre tabăra de bază, cu toate că era profund dezamăgit, s-a angajat activ împreună cu însoţitorii săi în ceea ce era de fapt sarcina principală a misiunii: recoltarea de material biologic şi geologic.
La 17 kilometri de depozitul de provizii, unde ar fi putut găsi combustibil şi alimente de primă necesitate pentru a se salva, a fost oprit de o furtună cumplită. Moartea s-a produs in câteva zile din cauza îngheţului, pe 29 martie 1912.
Scott se stinge din viaţă ultimul; până în ultimele clipe a continuat să scrie în jurnalul de călătorie evenimentele prin care au trecut…”Mesaj către public” este numele acestui jurnal şi a fost descoperit de o echipă britanică de căutare abia la 12 noiembrie 1912 (la 8 luni după moartea lui Scott)…astfel, abia în februarie 1913 lumea află despre sfârşitul tragic al expediţiei conduse de Robert Scott….
…jurnalul său trezeşte o vie emoţie printre conaţionalii săi şi cutremură o lume întreagă….
…Robert Scott şi tovarăşii săi rămân exemplul sacrificiului suprem, făcut pentru depăşirea limitelor condiţiei umane şi respectarea principiilor care ne călăuzesc în viaţă…
