...2...

…m ai servit cu ciocolată, eu ţi am oferit cafea preparată de mine. Am savurat ciocolata cu nespusă plăcere, doar era de la tine…ai savurat cafeaua mea..doar era făcută de mine..aşa a început totul…cu dulce şi un pik mai puţin dulce, dar ştii că şi cafeaua era îndulcită – o linguriţă de zahăr la o ceaşcă potrivită…

…am vorbit câte în lună şi în stele…au apărut atât de brusc pe cerul albastru, senin, din ochii tăi, încât am fost surprins…prea repede se întâmpla totul…oare a fost un coup de foudre?..sincer, nu pot spune cu exactitate…

…am călătorit împreună în atâtea locuri, reale sau rodul imaginaţiei noastre…îţi mai aminteşti de gondolierul acela care în timp ce îşi conducea barca, şi pe noi în ea, pe unul din canalele veneţiene, ne a cântat „O, sole mio”, deşi era seară?! Noi râdeam pe înfundate, pentru că fiind bine crescuţi, nu voiam să l supărăm…

…mai ştii ce admiraţi am fost la balul de Anul Nou de la Viena, când parcă pluteam printre ceilalţi dansatori?

…ştii cu cine m am întâlnit azi? Cu piticeii aceia din pădurea fermecată care ne au adăpostit în căsuţa lor în formă de ciupercă, atunci când ne a prins furtuna în pădure..Şi ştii ce m au întrebat? Când le mai facem o vizită că au atâtea să ne povestească…

…am visat azi noapte farul acela alb de pe ţărmul mării unde..am trasat în nisip o inimă mare, în mijlocul căreia ne am lăsat urmele mâinilor..îmbrăţişate…

…sunt atâtea lucruri care ne leagă, pe care le am descoperit împreună, le am făurit împreună, şi ştiu că avem o viaţă să mai realizăm încă pe atât…cel puţin..

…te iubesc…