..poveste de foc şi dragoste...

…ispita mă aşteaptă, o văd, îi simt parfumul…porţile de fier s au deschis şi ea aşteaptă în pragul lor…cad în genunchi în faţa ei, şi pletele i negre îmi inundă chipul….îi simt parfumul…inspir blestemul pe care l poartă în sânge…

…respir acelaşi aer cu ea şi mă scufund într un vârtej de foc cu flăcări care sclipesc vii, strălucitoare…îmi ia mâinile şi mă trezesc îmbrăţişat de acest demon, numit dorinţă…flăcările arzătoare sunt ochii ei…

…plăcerea şi durerea formează acum un întreg pentru care am decăzut din drepturile de om creat de un zeu egoist pe care nu l am înţeles niciodată…poate, de aceea, nici semenii mei nu au încercat să mă înţeleagă – au crezut prea mult în acest zeu…am abandonat mărirea, adularea şi respectul celor puţini pentru dulcea durere a plăcerii….şi, simt, încerc o stare de înălţare, de beatitudine că am reuşit să mă desprind…

…respir şi mă prăbuşesc alături de acest demon în flăcările focului funerar funebru…şi, dorinţa îmi şopteşte, printre suspine incitante: „vino, vino cu mine, şi adu şi noaptea în care ne am cunoscut să i mai respirăm încă o dată magia…lasă suflul vieţii să părăsească lumina clară a ochilor albaştri şi pune în locul lor culoarea intensă a focului…eliberează din tine fumul candid al libertăţii…şi, împreună, să ardem şi să îngropăm moartea şi nefericirea”…

…a trăi în dorinţă şi păcat înseamnă să te joci permanent cu focul, să simţi mistuindu se fiecare celulă a trupului organic…moartea este pentru totdeauna, dar dragostea este infernală…sunt la un sărut distanţă de vraja supremă…nu mi rămâne decât să mă îndrăgostesc din nou şi să mă predau…sunt prea obosit să mai rezist, să mă opun chemării iadului…

…am avut inima frântă, ruptă sfâşiată în două, ba nu, în patru, în doi la n fărâme,  dar, abia acum emoţiile înlănţuite de atâta amar de vreme pot fi libere…sufletele noastre, mistuite de dorinţă sunt acum încolăcite, strânse într un mod pervers, precum un ADN renaturat, renăscut din cenuşa amorurilor trecute şi a iluziilor retezate prea devreme…

…ştiu, nu suntem vrednici de grădina raiului, am fost izgoniţi de acolo, dar noi ne am regăsit refugiul dincolo de canoane şi legi…în focul primitor al iadului….