...and because the rain won't stop...

 ...ne adăpostim sub streaşina unei  cafenele micuţe, răsărită ca prin farmec...suntem uzi...uşa se deschide şi un clopoţel simpatic ne anunţă intrarea...miroase a măr copt şi scorţişoară...şi este cald...şi părul ciufulit rămâne singura dovadă a urgiei diluviene de afară...două ceşti de cafea ne aşteaptă, ne îmbie cu aroma ei sublimă...descoperim un tonomat care nu are nevoie de fisă...îmi spui să aleg eu melodia...