…ultima piesă din puzzle a fost, în sfârşit, adăugată…o „adulmecasem”, normal, dar voiam să o simt…de ea aveam nevoie, ca să închid definitiv încă un capitol din efemera mea existenţă mea pe aceste tărâmuri…pot, astfel, să mă dedic ţie, de acum, şi sufleteşte, fiindcă trupeşte, am făcut deja cunoştinţă acum câţiva ani…
…ai reapărut în viaţa mea atât de
complicată exact atunci când eram pe marginea prăpastiei…mi ai întins mâna
fină, albă, de viitor medic, şi mi ai spus: „nu face asta, nu merită să ţi
consumi ultimele fărâme de luciditate şi energie pentru o speranţă pierdută…speranţele
sunt pentru fraieri…dă mi mie fărâmele acestea şi le voi preţui cum se
cuvine”…te am privit în ochii căprui, atât de minunaţi toamna, şi m am
încredinţat ţie…şi îţi sunt recunoscător…
…dar te avertizez încă o dată, ca şi
acum ceva timp…nu mă obliga să ţi promit zile însorite şi luna de pe cer...o să
fiu nesimţit, uneori, şi o să fiu răutăcios, pentru că, ştii, că aşa îmi este
firea… dar, am să te respect….
…şi, te rog, nu mă pune pe un soclu pe
care nu l merit…fiinţa umană este supraestimată…s ar putea să pierd iar
contactul cu lumea reală, cu tine, şi iar o să….
…am să echilibrez balanţa dintre bine
şi rău…
…să mă corectezi când greşesc şi să mă
cerţi când judec greşit pe cineva sau nedreptăţesc vreun suflet pur..
…dar să mă judeci ca pe un om obişnuit
cu nevoi simple şi fireşti…
…şi să nu te mai laşi orbită de cei
mulţi şi proşti care sunt atât de „binevoitori” şi ne găsesc defecte…
…iubeşte mă aşa cum sunt…aşa cum fac
şi eu…
...şi încă ceva...trecutul îmi
aparţine şi nu îl împart cu nimeni....
...vreau să trăim prezentul, şi, de ce
nu, viitorul...
„One thing is clear, I wear a halo
when you look at me….”
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu