...yuhuuuuu...:D....

…deşi mai este o etapă din Campionatul Mondial de Motociclism viteză, cea de pe Circuitul Ricardo Tormo din Valencia, cortina a fost deja lăsată peste protagoniştii din acest an…la clasa mică, MOTO1, încă din etapa trecută de la Sepang s a stabilit campionul, în persoana lui Sandro Cortese..

…astăzi, dis de dimineaţă, începând cu ora 5, ora României, pe circuitul australian de la Philip Island, Marc Marquez îşi adjudecă titlul de campion mondial la MOTO2 fără prea multe emoţii, şi, face trecerea la clasa mare unde va fi coechipier cu Dani Pedrosa la team ul Honda…

…dezamăgirea fanilor micuţului spaniol a fost imensă astăzi, în cursa celor „mari”…oarecum presat de încărcătura emoţională a unui eventual prim titlu mondial din carieră, mai ales că avea de recuperat puncte bune faţă de Jorge Lorenzo, „culcă” motocicleta la scurt timp după start, netezind astfel calea spre al doilea titlu mondial din carieră, moto 3, pentru Lorenzo…

...câştigătorul etapei a fost favoritul gazdelor, australianul Casey Stoner, care şi a anunţat retragerea din lumea motociclismului la sfârşitul acestui sezon…

…în ceea ce priveşte Formula 1, cursa de azi din India, desfăşurată într o ceaţă urbană de natură industrială, dată fiind apropierea de New Delhi,  a fost o procesiune condusă cap coadă de team ul RedBull, între cei doi echipieri intercalându se Fernando Alonso…

…lupta pentru titlu la piloţi se ascute în acest final de sezon, chiar dacă diferenţa de puncte între Vettel şi spaniolul de la Ferrari a crescut la 13 puncte…este a patra victorie consecutivă a germanului de la RBR, care stabileşte un nou record în acest sens…

…urmează etapa „arabă” din  Abu Dhabi, pe magnificul circuit Yas Marina, unde, în cursele anterioare, monoposturile taurului energizat şi au făcut de cap…ceea ce dă speranţe mari fanilor blondului care, la fiecare victorie se bucură ca un copil…

..a gift for me...

:x

...fantezia trădării...

…încă din ziua în care făptura neagră a poposit la uşa mea, norocul m a părăsit iar zarurile sorţii s au întors împotriva mea…

…am rezistat câteva zile prezenţei întunecate şi mieunatului sfâşietor de trist până seara trecută, când mă hotărăsc să o îndepărtez de la uşa mea…doar că, în momentul în care am apărut în dreptul uşii a făcut câţiva paşi în stradă şi s a oprit uitându se la mine cu nişte ochi roşii, strălucitori…privirea fixă mă îndeamnă să o urmez…încotro mergeam habar n aveam, pe nişte străduţe de care nu mi aminteam să le fi parcurs vreodată, dar la un moment fiinţa neagră se opreşte în dreptul unei porţi metalice, în spatele căreia întrezăresc silueta unei case vechi…mica bestie neagră dispare înăuntru printr o gaură din zid, iar eu apăs clanţa ruginită de vreme…poarta se deschide cu un scârţăit lugubru ce sfâşie liniştea nopţii în care tocmai am intrat…

…străbat o alee pietruită şi licurici nebunatici mi se lovesc de picioare, parcă au grijă să nu mă abat de la drum...paşii mă poartă la un pridvor în stil baroc, unde, în faţa uşii tronează precum o regină egipteană, adulată de sclavi şi regi, pisica mea neagră…dispare din nou, de data asta în interiorul casei…în care intru cu paşi mici, dar fermi, un pic temător, dar cu o curiozitate nestăvilită…şi..

…acolo, în mijlocul livingului, inundat de fum bleu verzui, pe acordurile unui requiem interpretat magistral de nişte mâini invizibile la o orgă nevăzută, te găsesc, dulce stăpână a inimii mele..ţi am auzit chemarea, i am răspuns şi am venit…

…părul negru ca pana corbului cade în cascade ondulate pe umerii uşor dezgoliţi ce susţin rochia roşie de catifea, lungă până în pământ…globul magic de cristal tronează în mijlocul mesei şi aşteaptă să proorocească viitorul, să aducă la lumină trecutul întunecat, prezentul…

…lângă, masă, pe podeau ceruită o blăniţă neagră strălucitoare îmi confirmă ceea ce bănuiam – tu m ai atras aici, deghizată în fiinţă vrăjitorească, m ai fermecat cu o vrajă al cărei sens nu l înţeleg…

…îmi ceri verigheta de argint de pe inelarul stâng, ultima relicvă care îmi aminteşte de logodnica mea dragă, plecată prea devreme într o lume mai bună…ca hipnotizat, ţi o ofer…o aşezi pe inelarul tău pe care stă ca turnată…îmi iei palma stângă în mâna ta (pielea este caldă, moale şi nefiresc de albă)…îmi citeşti liniile vieţii şi iubirii…cu atingeri fine le întinzi până dincolo de palmă, spre ochii tăi verzi, pe care abia acum îi observ mai bine…te privesc fix şi mă oglindesc în ei…nu mă recunosc…sunt un străin înalt, brunet, cu pielea prea albă parcă…

…îmi strecori în cealaltă mână un pocal aurit, încrustat cu rubine, în care zace o băutură parfumată, turcoaz intens…mă îmbii să beau…ştiu că este otravă dulce, am recunoscut o, eu am descoperit o cândva, în trecutul întunecat…surâsul tău irezistibil mă supune şi las băutura să mi alunece pe gât…aproape imediat îmi simt corpul arzând şi îmi pierd cunoştinţa…

…mă regăsesc pe podea, aproape de şemineu şi o văd aplecată deasupra mea…flăcările vii îi luminează pielea albă, marmoreană…este precum o Evă din cartea sfântă, o Evă a genezei…dar ochii ei  verzi aruncă văpăi demonice care ard şi mă privesc într un fel aparte…sunt lipsit de puteri şi mă las pradă lor…oare de ce am venit aici?!...

…îi citesc pe buzele roşii şoaptele ritualului păgân la care sunt supus şi, încerc să le descifrez…dar mintea îmi zboară la o făptură cu păr lung şi negru pe care am întâlnit o acum câţiva ani, după ce îmi părăsisem singura fiinţă pe care am iubit o mai mult decât pe mine, şi care s a stins de dorul meu, neîmpăcată cu destinul…

…o recunosc acum, îmi picură pe buze nimfetamină pură, zămislită în creuzetul magic al iadului, din văpaie de foc, ură şi dorinţă lubrică…abia acum, cu ultimele spasme de luciditate realizez în mrejele cui am căzut, fără putinţă de scăpare…este femeia demon, posedată de diavol şi orbită de ură pentru bărbaţii care trădează dragostea pecetluită de Cel sfânt…îmi soarbe sufletul încet, în timp ce mă are numai pentru ea…

…îmi merit soarta şi, probabil acesta e motivul pentru care nu mă opun trecerii sufletului nestatornic în cealaltă dimensiune unde va arde veşnic în focul Gheei…

…sunt obosit…neantul mă cuprinde…adio…

...drogat cu testosteron...

…iubirea îi derutează pe bărbaţi în mod deosebit…bărbaţii sunt înzestraţi cu ochi şi testosteron, ceea ce îi face să cadă pradă cu uşurinţă fazei de poftă trupească a îndrăgostirii. În perioada pătimaşă, bărbaţii sunt atât de aprinşi de testosteronul, încât majoritatea nu mai ştiu pe ce lume se află…când se trezesc însă la realitate, poate fi o adevărată dramă…femeia care la miezul nopţii li se părea extraordinară, a doua zi le poate lăsa impresia că nu e nici atât de atrăgătoare pe cât au considerat o şi nici atât de inteligentă…

…dar cum centrii emoţiei şi raţiunii sunt mai bine conectaţi la nivelul creierului femeii, astfel încât aceasta nu şi pierde controlul din cauza testosteronului, ei i se pare mai uşor să evalueze dacă întra adevăr un bărbat este partenerul potrivit pentru ea…de aceea, în cele mai multe cazuri femeile pun capăt relaţiei, iar mulţi bărbaţi sunt total dezorientaţi de ceea ce li se întâmplă…femeile sunt blânde când se despart, chiar atunci când le dau papucii bărbaţilor..într o scrisoare de adio, unele femei încheie prin a desena un chip zâmbitor sau spunându i că l va iubi pentru totdeauna…

…de altfel, pentru o femeie, a spune „te iubesc” nu e niciodată o problemă…şi asta, deoarece creierul ei este configurat pentru o lume plină de sentimente, emoţii, comunicare şi cuvinte…femeia ştie atunci când îi este bine, când se simte adorată şi dorită şi se află în faza de ataşament, este probabil şi îndrăgostită…

…bărbatul nu e prea sigur ce e iubirea şi ar putea confunda dorinţa trupească cu pasiunea…tot ce ştie el este că nu se poate ţine în frâu şi i se pare că asta înseamnă iubire…creierul îi este „orbit” de testosteron, este tot timpul „disponibil” şi nu mai gândeşte limpede…

…uneori, abia după ani de zile începe să înţeleagă că a fost îndrăgostit, dar o face doar retroactiv…femeile recunosc când nu există dragoste şi de aceea ele sunt cele care pun capăt relaţiilor sentimentale în majoritatea cazurilor…

[Adaptare după „De ce bărbaţii se uită la meci şi femeile se uită în oglindă”, de Allan şi Barbara Pease]

...happy birthday, Kimi...!!!...

...and that's why I'm loving Finland...

...a simple question of honour....

..........

...remembering the anthem of the blog...

...Adrian Newey îţi dă aaaaaripi....

…mare lucru nu prea este de comentat despre cursa de Formula 1 desfăşurată azi pe circuitul de la Yeongam, Coreea de Sud…fiindcă nu a avut istoric…

…plecat din prima linie la start, un pic în spatele coechipierului Mark Webber, deţinătorului pole position ului, Sebastian Vettel preia conducerea încă dinainte de primul viraj, beneficiind, destul de evident, de sprijinul australianului care a fost un fel de pavăză în faţa lui Alonso şi a lui Hamilton…şi nu a cedat prima poziţie decât după ce a trecut pe la boxe…

…după 55 de tururi parcurse, germanul de Red Bull Racing vede primul steagul cu pătrăţele albe şi negre, urmat fiind de Webber şi echipierii Ferrari, în ordine Alonso şi Massa…după această cursă Sebastian Vettel revine pe prima poziţie în clasamentul general al piloţilor, cu un total de 215 puncte, fiind urmat de Fernando Alonso, cu o zestre de 209 puncte….ocupantul locului 3 este încă Kimi Raikkonen, care a terminat pe poziţia a cincea in cursă, fără a mai străluci, singurul moment care ne a amintit de faptul că este un artist al pilotajului a fost duelul clasic purtat cu Lewis Hamilton…şi, pentru că am vorbit de britanic, viitorul component de la Mercedes AMG din sezonul 2013, acesta a avut, de departe cea mai palpitantă cursă…a intrat la boxe de mai multe ori, pentru diferite probleme, şi, în final, a terminat pe poziţia a 10 a…coechipierul Button a abandonat în primul tur, la scurt timp după start, cu pană de cauciuc, după o coliziune cu Sauber ul condus de Sergio Perez..

…cei mai fericiţi au fost cei de la  STR - Ferrari, beneficiarii unei performanţe unice în aceste sezon, terminând în puncte, cu ambele maşini, pe locurile 8 şi 9…

…cu patru curse rămase de disputat, în India, Abu Dhabi, SUA şi Brazilia, lupta pentru titlu devine tot mai palpitantă, şi se duce în tandem Vettel - Alonso, în vreme ce la constructori, RBR conduce detaşat în faţa celor de la Ferrari şi McLaren şi, se pare că a tranşat titlul…

…totuşi, adevăratul erou al ultimelor curse este, pentru echipa germano - elveţiană, inginerul magician  Adrian Newey, cel care a contribuit decisiv la „re energizarea” monoposturilor, în a doua jumătate a campionatului…

...Sayonara, Fernando?...

...m au trecut fiorii în momentul când spectatorii japonezi din tribunele circuitului de la Suzuka au început să i scandeze numele lui Kamui Kobayashi, proaspăt ocupant la locului 3 pe podiumul cursei de F1 de astăzi…a nu ştiu câta oară, japonezii oferă o lecţie de patriotism pur, întregii lumi, patriotism izvorât din secole de educaţie şi cultivarea unei mentalităţi de învingători…pur şi simplu, atmosfera de pe „Ilie Oană” de duminica trecută (care mă emoţionează de fiecare dată când cântăm imnul Petrolului) trece în plan secundar, pentru că, pentru români, a fi bărbat înseamnă să ştii să înjuri cât mai oribil posibil (cât mai mult de mamă, dacă e posibil)…japonezii, decât să trăiască dezonoraţi, îşi fac harakiri...de fapt, comparaţia este inutilă, aşa că trecem mai departe…

…după cursa de azi, Sebastian Vettel a reaprins flăcările roşii din nările taurului Red Bull,; plecat din pole position îşi păstrează prima poziţie până la final…diferenţa dintre german şi Alonso, în clasamentul general, s a redus la 4 puncte…

…Fernando Alonso are tot dreptul să dea vina pe ghinion, chiar în primul viraj, după ce îl „împinge” în exterior pe Kimi Raikkonen, acesta frânează, firesc, dar cu aripa faţă secţionează pneul Ferrari ului cu numărul 3 şi spaniolul abandonează…

...un pic mai în spate, Romain Grosjean o „comite” din nou, frânează târziu şi îl percutează în plin pe Mark Webber, care este nevoit să treacă pe la boxe pentru schimbarea aripii faţă şi a pneurilor…pentru această ispravă, francezul este penalizat cu un „Stop and Go” de către comisarii de cursă…

…viitorul echipier McLaren Mercedes, Sergio Perez se descurcă excelent până pe la jumătatea cursei, când încercând să l depăşească pe Hamilton într un viraj, constată că nu mai are timp şi loc să frâneze, astfel că iese în decor şi abandonează…

…Iceman s a descurcat binişor, terminând pe locul 6, în urma maşinilor McLaren şi, parcă nu a mai strălucit ca până acum...totuşi, în clasamentul general al piloţilor ocupă locul al treilea cu 157 de puncte, la o diferenţă de 33 de puncte în spatele lui Vettel…

…Jenson Button, proaspăt „aclimatizat” în  ţara soarelui răsare, datorită relaţiei cu modelul  japonez Jessica Michibata încearcă să i fure lui Kobayashi locul trei pe podium, dar parcă ar fi fost nedrept pentru poporul care l a „adoptat”…

…dup doi ani de „secetă” Felipe Massa termină o cursă pe podium, meritat, pilotând fără greşelile cu care ne a mai obişnuit uneori…

…maestru de ceremonii a fost carismaticul Jean Alesi, fost pilot de Formula 1, căsătorit şi el cu o japoneză (cum altfel?)…

…dar, Eroul Zilei rămâne, fără comentarii, Kamui Kobayashi… cu un pilotaj matur, curat şi fără greşeală, în al său magnific Sauber Ferrari a reuşit să şi emoţioneze conaţionalii, dar şi pe Monisha Kaltenborn, CEO al echipei, prezentă şi ea pe circuit…reacţiile lui Kamui pe podium au fost pur şi simple simpatice, emoţiile făcându l să nu se descurce cu sticla de şampanie la final, dar şi să se simtă un pic stingherit, dovadă fiind faptul că nu ştia ce să facă cu mâna stângă, în timp ce în cea dreaptă avea microfonul…vorbind şi în engleză şi japoneză a produs isterie moderată în rândul spectatorilor…