…iubirea
îi derutează pe bărbaţi în mod deosebit…bărbaţii sunt înzestraţi cu ochi şi
testosteron, ceea ce îi face să cadă pradă cu uşurinţă fazei de poftă trupească
a îndrăgostirii. În perioada pătimaşă, bărbaţii sunt atât de aprinşi de
testosteronul, încât majoritatea nu mai ştiu pe ce lume se află…când se trezesc
însă la realitate, poate fi o adevărată dramă…femeia care la miezul nopţii li
se părea extraordinară, a doua zi le poate lăsa impresia că nu e nici atât de
atrăgătoare pe cât au considerat o şi nici atât de inteligentă…
…dar
cum centrii emoţiei şi raţiunii sunt mai bine conectaţi la nivelul creierului
femeii, astfel încât aceasta nu şi pierde controlul din cauza testosteronului,
ei i se pare mai uşor să evalueze dacă întra adevăr un bărbat este partenerul
potrivit pentru ea…de aceea, în cele mai multe cazuri femeile pun capăt
relaţiei, iar mulţi bărbaţi sunt total dezorientaţi de ceea ce li se întâmplă…femeile
sunt blânde când se despart, chiar atunci când le dau papucii bărbaţilor..într
o scrisoare de adio, unele femei încheie prin a desena un chip zâmbitor sau
spunându i că l va iubi pentru totdeauna…
…de
altfel, pentru o femeie, a spune „te iubesc” nu e niciodată o problemă…şi asta,
deoarece creierul ei este configurat pentru o lume plină de sentimente, emoţii,
comunicare şi cuvinte…femeia ştie atunci când îi este bine, când se simte
adorată şi dorită şi se află în faza de ataşament, este probabil şi
îndrăgostită…
…bărbatul
nu e prea sigur ce e iubirea şi ar putea confunda dorinţa trupească cu pasiunea…tot
ce ştie el este că nu se poate ţine în frâu şi i se pare că asta înseamnă
iubire…creierul îi este „orbit” de testosteron, este tot timpul „disponibil” şi
nu mai gândeşte limpede…
…uneori,
abia după ani de zile începe să înţeleagă că a fost îndrăgostit, dar o face
doar retroactiv…femeile recunosc când nu există dragoste şi de aceea ele sunt
cele care pun capăt relaţiilor sentimentale în majoritatea cazurilor…
[Adaptare după „De ce bărbaţii se uită la meci şi femeile se
uită în oglindă”, de Allan şi Barbara Pease]
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu