...escape from this empty life...

…nu e deloc ușor să observi cum două inimi care au bătut la unison atâta timp, se despart și sunt duse de vântul uitării departe, exilate, probabil pentru totdeauna, pe tărâmul dezolării și disperării…și, odată cu ele au dispărut și visurile noastre, și speranțele că am fi putut deveni ceea ce ne am dorit atât de mult..dar poate tocmai acest impuls puternic ne a mistuit intern și ne a aruncat pe rute diferite…

…vreau să cred că și tu te întrebi, în fiecare zi, cine te va mai strânge în brațe în nopțile lungi, când stihiile iernii apleacă crengile copacilor bătrâni din curte până ating pervazul, dar, știi că nu ne pasă pentru că în așternuturile luminate de văpăile focului din cămin, se trezesc instinctele sălbatice pe care nici preacuviosul Eros nu îndrăznește să le întrerupă…și, soarele blând al dimineții ne găsește în fața ferestrei larg deschise, cu mâinile calde, înlănțuite și primim sărutul rece, dar înviorător al fulgilor de nea, ce cad nepăsători peste noi…dar nu pot topi arșița ce ne mistuie încă…

…apoi, însă, apar excoriații, la început timide, treptat se adâncesc și se transformă în răni adânci și reci care pătrund adânc în inimile și așa chinuite de trecerea timpului…nu vor să plece, își fac sălaș aici și ne înveninează, ne asmut unul împotriva celuilalt, deși, niciunul nu a greșit cu nimic..exceptând, poate, vanitatea prostească…

…și, așteptăm în zadar, vraciul care să ne vindece rănile, să ne aline trăirile, dar, știi și tu că am fost înșelați de toți și de toate: prieteni, oameni, timp….

…e cumplit să vrei să închizi ochii, să ți odihnești suflețelul, când se lasă întunericul..și să nu poți, pentru că umbrele trecutului sunt acolo, lângă tine, peste tine, în tine…oriunde ți ai întoarce privirea le vezi, te bântuie, te consumă lent, te sfâșie…

…nu vom știi niciodată care ar fi fost finișul vieții noastre împreună, ceea ce am fi putut fi unul pentru celălalt, pentru că nu am încercat să ne înțelegem unul pe celălalt, ci doar ne am consumat unul pe altul..firesc, destinul ne a lovit…crunt, diabolic, implacabil…

…ploua când drumurile noastre s au intersectat pentru prima oară, ploua și când s au întâlnit pentru ultima oară..acum ninge și, în brațele goale, în locul inocenței pure se strânge vântul rece al iernii bântuite de fantomele unui trecut ce nu vrea să ne părăsească….

…când două inimi se frâng la unison,  ambele vieți sunt distruse…