”…o nouă dimineață de decembrie, rece și confuză și un mic dejun simpatic, în care cafeaua are aroma de
”nici nu mai știu cum te cheamă” și este îndulcită
cu ”oare ochii ei sunt doar pentru mine?!”,
deși, am aflat din
surse bine protejate că
îți place și ție să
savurezi cafeaua…și, am observat că ai ochii albaștri…ca și mine…
…și, mă gândesc, cum ar fi să….?..să ce?...”nici nu mai știu”…
..trebuie să o iau din loc spre acea locație unde, zi de zi ne întâlnim, și ne privim ochi în ochi, și, dacă suntem aproape unul de altul, dar
în grupuri de lucru diferite, ne căutăm, uneori parcă prea insistent, și ne ferim să nu ne vadă cineva…și,
ne salutăm din vârful
buzelor; îmi spui un ”bună!” scurt, deși
știi că mulți ar crede că
exagerezi, că ți ai depășit condiția actuală, iar eu, o să ți răspund
cu același ”bună!”, și tot discret, deși știu
că o să mi se reproșeze
că nu e bine ceea ce
fac..dar, știi că nu mi pasă…
…secundele, minutele, orele or să treacă din nou, ireversibil, și eu tot aștept să trag dama de pică din mănunchiul de cărți de joc pe care vrăjitoarea destinului mi l a făcut cadou cândva, în timpurile mele
cele mai bune…și, atunci am să ți vorbesc. Sau mai bine nu, pentru că știi că
nu mi place să vorbesc
mult și fără rost..așa
că am să trișez și
am să trag din
pachetul de cărți o legiune de jokeri pe care o să i împart celor din jur ca să îi împietresc pentru o vreme…și
am să opresc clepsidra
timpului în momentul D zero (D de la Dragoste)…și, atunci
am să mă desprind de lume și am să mă apropii de tine cu inima pulsând nebună ca a adolescentului care am fost
cândva…nu știu dacă vei fi mirată, dar emoționată sigur vei fi, pentru că ți văd
obrajii roșii și mâinile negăsindu și locul…și,
pentru că nu mi place
să vorbesc mult, doar
te voi săruta…prelung și pasional, și am să savurez gustul buzelor tale..nu
contează că, probabil sunt ”date” cu gloss (nu mă deranjează micile cochetării)…am să încerc să mă desprind apoi, dar nu mă vei lăsa, pentru că îți vei înlănțui brațele subțiri în jurul gâtului meu și îmi vei primi sărutul și îl vei multiplica…și,
pentru prima oară
mâinile mele îți vor
atinge mijlocelul atât de ispititor…și
instinctul îmi va cere să
”insist”, dar voi păstra
decența pentru că nu vreau să stric farmecul momentului…și,
mai mult de atât, nimic nu mă
face mai fericit decât să
mă privești în ochi…și
să mi spui ”Bună!”…
….din vârful buzelor…”
…și dimineața de decembrie parcă nu mai este atât de confuză…
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu